Obiective turistice

Cetatea Rupea (la 7 km de Dacia)

Cetatea Rupea a fost ridicată în apropierea drumului ce lega Transilvania de Moldova şi Ţara Româneasca, prin pasurile sud-estice. Când romanii au cucerit Dacia au aşezat aici un castru roman, cu denumirea de „Rupes„ („stânca de piatra„). Situată in calea popoarelor migratoare, cetatea a fost sistematic asediată de către aceştia şi a funcţionat ca loc de refugiu pentru populaţia din împrejurimi, mai ales din calea turcilor şi a tătarilor. In veacul al XIV-lea, saşii au găsit castrul în părăsire şi au construit pe ruinele acestuia, in mai multe etape, o cetate ţărănească dându-i aceeaşi denumire pe care o foloseau localnicii: „Reps„, iar ungurii au numit-o „Köhalom„ (adică „grămada de piatră„), oraşul purtând în limba română şi denumirea de Cohalm, iar apoi Rupea.

Saşii au înconjurat incinta iniţială de pe vârful stâncii de bazalt, cu noi ziduri de apărare, construind acestea oarecum în formă de spirală, de sus în jos, cetatea căpătând astfel o forma aparte, asemănătoare unei cochilii de melc. Materialele folosite au fost piatra de bazalt (extrasă din stâncă), piatră de râu, piatră de calcar, cărămidă arsă, iar mai târziu şi ţiglă.
Sistemul de fortificare consta din patru incinte: Cetatea de Sus (construită pe resturile fortificaţiei iniţiale), avea o suprafaţă de 1500 mp şi era înconjurată de două ziduri de apărare concentrice. Mai târziu acestea au fost prevăzute cu drumuri de strajă, iar în interior au fost construite cămări de cereale, pentru păstrarea proviziilor în caz de asediu. Cetatea de Mijloc, a fost ridicată în secolul al XV-lea, după invazia tătarilor din 1421 care distruseseră prima cetate, apoi lărgită la mijlocul sec. al XVII-lea, fiind adăugat turnul cu „gater”, turnul pentagonal dinspre est şi o capelă. Cetatea de Jos a fost construită în secolul al XVII-lea şi constituia a patra incintă a cetăţii, de formă dreptunghiulară, aceasta fiind înconjurată de ziduri crenelate înalte de 5 m, prevăzute cu turnuri de colţ şi un turn de poartă masiv. În total cetatea dispunea de zece turnuri de apărare, iar dintr-o incintă în alta se pătrundea prin porţi prevăzute fiecare cu sistem de apărare.

Cetatea a folosit ca refugiu saşilor, printre altele, şi în timpul răscoalei acestora împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou. În 1790 o furtună puternică a distrus drumul de strajă şi alte construcţii de lemn, iar după aceea cetatea îşi pierde rolul strategic, devenind un interesant monument istoric, apoi încetul cu încetul o romantică ruină.