Obiective turistice

Împrejurimi

Satul Dacia, împreună cu satele Jibert, Lovnic, Grânari şi Văleni, formează împreună comuna Jibert, unde se află centrul administrativ al comunei, toate satele la un loc având o populaţie de circa 2535 locuitori.

Din punct de vedere demografic, comuna Jibert era alcătuita la sfârşitul anului 1989 din peste 3000 locuitori, din care erau de naţionalitate germană (saşi) 915 locuitori, maghiari 300 locuitori, rromi 700 locuitori, iar restul români.
Datorita împrejurărilor postdecembriste, 95 % din populaţia de naţionalitate germană a părăsit zona, stabilindu-se în Germania, astfel că satele Dacia, Jibert, Lovnic, înainte tipic săseşti, au acum o populaţie majoritar românească. După cum se poate observa, aici, în aceste sate, au convieţuit de-a lungul secolelor comunităţi săseşti, româneşti şi maghiare, influenţându-se reciproc, ocupaţia lor principală fiind agricultura şi creşterea vitelor.

Satul Dacia se află în estul Podişului Hârtibaciu, pe Valea Mare, la 6 km vest de oraşul Rupea, pe drumul judeţean ce duce de la Rupea spre Făgăraş. Satul Dacia (germ. Stein) este menţionat pentru prima oară în anul 1309, până în anul 1918 numindu-se Ştena (acesta fiind adaptarea numelui săsesc Stein - „Piatra”, aşezarea şi cetatea de aici fiind menţionate în documente sub denumirea corespunzătoare latinească Lapis), pentru ca după unirea Transilvaniei cu România să capete numele de Dacia. Pe aceste meleaguri şi-a avut „rădăcinile” renumitul tenor Ion Dacian, care si-a luat numele de scenă după locul natal. Aici se află o cetate ţărănească (din sec. 13-19), cu biserică evanghelică luterană de incintă, monument istoric care este acum supus unui amplu proces de restaurare. De asemenea, cum este şi firesc, există o frumoasă biserică ortodoxă.

Mergând mai departe pe drumul judeţean, la 7 km de Dacia se află satul Jibert (numit de saşi Seiburg), menţionat documentar pentru prima oară în anul 1289. Şi aici mai dăinuie biserica evanghelică luterană, reconstruită la sfârşitul secolului al 19-lea, cu aspectul tipic de biserică fortificată şi turn-cloptniţă.

După 8 km urmează satul Lovnic (săseşte Leblang), menţionat documentar în anul 1206. Şi aici mai stau mărturie a convieţuirii dintre saşi şi români, atât o biserică evanghelică luterană, cât şi una ortodoxă.
De la Lovnic, urmând un drum de ţară înspre nord, se ajunge în satul Grânari (Nagymoha), locuit în majoritate de populaţie maghiară, sat menţionat pentru prima oară în anul 1289. Aici se află o biserică reformată (din sec.17, situată în cimitirul reformat) şi o biserică ortodoxă de lemn, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” (sec. 18).
Întorcându-ne pe drumul judeţean, după alţi 5 km se ajunge în satul Văleni (sat de români şi maghiari), menţionat în anul 1231, unde se află atât o biserică reformată, cât şi o biserică ortodoxă.
Până la Făgăraş mai sunt apoi încă 16 km de mers, unde se poate vizita marea cetate a Făgăraşului.